Înainte de a părăsi Africa în favoarea Europei strămoșii noștrii s-au bucurat de mult soare sute de mii de ani, timp în care toate procesele metabolice și adaptările epigenetice s-au desfășurat într-un mediu cu abundență mare de vitamina D3.
Cât de mare abundență?
Dacă am putea doar să analizăm pe unii care nu au plecat de acolo, am putea astfel să vedem care era concentrația ancestrală de D3 … și ia uite că îi avem pe Maasai, care se bucură de soarele Ecuatorului și trăiesc toată ziua pe afară.
Observăm că nivelele lor de vitamina D3 se găsesc în plaja 100-125nmol/L.
Auzi? Dacă ar sta la soare și ar mânca și pește? Ne uităm la ce vitamina D3 au pescarii din Aruba. Între 100 și 184 nmol/L.
Dar dacă îi luăm pe Maasai și îi băgăm la umbră, în casă, ce se întâmplă? Scade vitamina D3 până aproape de 50nmol/L, ca la frații lor Bantu.
Plecară strămoșii tăi din Africa și veniră în Europa, unde surpriză: Nu mai bătea soarele așa de tare și pe cale de consecință nivelele lor de vitamina D3 s-au prăbușit, iar efectele pentru sănătatea lor au fost atât de dramatice că acum 6000 de ani gena SLC25A5 resposabilă cu producția de melanină a suferit o mutație, care i-a făcut albi astfel încât să poată să producă vitamina D și în condiții de soare puțin.
Această adaptare a făcut ca strămoșii tăi europeni care își petreceau tot timpul afară muncind pământul să producă suficientă vitamina D, dar lucrurile s-au schimbat atunci când a apărut revoluția industrială și de la muncile agricole, oamenii au început să lucreze înăuntru, în fabrici sau la birou.
Dintr-o dată nivelele vitaminei D s-au prăbușit la toți cei care nu lucrau afară.
Nu a durat mult până și-au dat seama că soarele poate scădea riscul de cancer.
Acesta este motivul pentru care au început să pună vitamina D în mâncare.
Asta până în 1950, când în Marea Britanie au început să apară copii cu nivele record de calciu în sânge, retard mental, fețe modificate și probleme cardiace.
A început o isterie națională să găsească o explicație. Experimentele pe șobolani au arătat că dacă li se dădeau vitamina D produceau progenituri cu nivele ridicate de calciu, fețe modificate și probleme cardiace.
Într-un mod dubios nu și-a pus nimeni problema că șobolanii sunt diferiți de oameni în procesarea vitaminei D, dar în zilele noastre vitamina D a fost folosită cu succes în otrava pentru șobolani, pentru că sunt atât de sensibili la ea. De altfel nu vezi șobolani stând la soare, nu? Ei au evoluat să se pitească în tot felul de cotloane, deci natural că vitamina D le dăuna.
S-a tras concluzia că acei copii cu malformații au suferit de pe urma intoxicației cu vitamina D din alimentație și astfel s-a interzis fortificarea mâncării cu vitamina D în Europa. Chiar și astăzi, în România eu nu cunosc altceva decât borș și poate câteva sortimente de ouă care să aibă fortificare cu D3.
Ce nu au realizat acei cercetători grăbiți a fost că există un sindrom numit Williams care produce aceleași probleme pe care le-au observat la acei copii, mai mult decât atât, aveau și hipersensibilitate la vitamina D și produceau imediat hipercalcimie.
Finlandezii, care știau că ei au tras bățul scurt la treaba asta cu bronzatul, pănă în 1965 au dat copiilor 4500ui zilnic, apoi uitându-se la ce se întâmpla în Anglia au scăzut doza până la 400ui pe zi.
Puteți observa ce s-a întâmplat cu rata de diabet de tip 1 în Finlanda.
Înainte să se ia după englezi scăzuseră diabetul de tip 1 cu 88%.
Dar, nu-i problemă, că acum au decât de 15 ori mai mult diabet de tip 1 decât acolo unde este soare mult. Îți poți imagina ce își dă cu tesla-n părțile moi ăla din Finlanda care a decis să se ia după englezi?
Americanii, în 1971 s-au decis să găsească o plajă recomandată de vitamina D așa că au măsurat nivelul unor cetățeni din Saint Lewis. Ăia care duceau vieți normale, adică un amestec de activități, unii la soare, alții în casă, au avut în medie 68nmol/L, dar ce e de remarcat este că salvamarii aveau 160nmol/L.
Orice om întreg la minte și-ar fi pus întrebarea: Bă, dar oare nu e corect nivelul salvamarilor?
Poate și-au pus și americanii, dar când și-au adus aminte de englezi, au zis: Lasă așa … nivel normal … 55 nmol/L. Asta scrie și pe buletinul tău de analize ca limită superioară. Să le spuneți tuturor celor mare se întorc de la mare cu D3 între 150 și 200nmol/L că sunt nebuni atunci.
De ce or fi avut totuși probleme englezii cu sindromul Williams atât de rar genetic? Nu știu zău, dar mă gândesc la faptul că prea se plăceau verișor cu verișoară pe insula aia, ca să nu apară probleme. Nenorocirea e că au și exportat problemele astea acum la nivel de planetă.
Urmările sunt atât de grave că în Boston încă se nasc copii cu Rickets. De ce?
Să ne amintim că europenii au reușit să trăiască cu atât de puțin soare pentru că acum 6000 de ani au pierdut capacitatea să sintetizeze melanină, dar dacă pui un negru să locuiască în zone cu puțin soare, ar face bine să ia multă vitamina D.
De asemene nu se face diferența între mamele albe și cele negre, li se spune tuturor că laptele lor este suficient pentru nutriția copilului și nu mai e nevoie de nimic altceva.
În realitate însă chiar și în cazul femeilor albe, care sintetizează mai ușor vitamina D, este destul de puțină vitamina D3 în lapte.
Dacă ești femeie gravidă ai putea să te întrebi: Oare eu sunt în pericol să am deficiență de vitamina D3?
Este frecventă deficiența de vitamina D3 la femeile gravide?
Uite un studiu din 2007 realizat pe mame:
Deși se bucurau de cea mai bună îngrijire medicală și luau 600UI de D3, doză considerată 70% din doza recomandată, iar pe deasupra beau peste 2 pahare cu lapte fortifiat cu D3 …
76% dintre mame și 81% dintre nou născuți au avut deficit de D3.
De altfel vedem un mare risc de preeclamsia (hipertensiune arterială în timpul sarcinii), care scade cu nivelele de vitamina D3.
Vedem că și probabilitatea de cezariană scade foarte mult cu nivelul de D3.
Scade chiar cu 400% pentru D3 peste 150nmol/L.
Dealtfel un alt studiu a arătat că peste 70% dintre copii au mai puțin de 75nmol/L.
Mai jos am centralizat rezultatul mai multor studii pe care le-am mai găsit pe net pe subiect, pentru a nu te plictisi cu sute e referințe, dar stai liniștit, că arăt și câteva studii alese pe sprânceană.
Observăm că folosind doar 4000ui de D3 mamele pot să înceapă să normalizeze tensiunea arterială, nașterea prematură, infecțiile și orice alte comorbidități.
De asemenea putem preveni multe probleme și la copii.
Mai jos este un studiu realizat în 2022, la Timișoara, care arată că suplimentarea cu 4000ui a redus cu mult riscul de hipertensiune în timpul sarcinii.
Alt studiu din 2015, care arată că peste 90nmol/L se reduce riscul de naștere prematură.
Alt studiu care arată că după 80nmol/L se reduce riscul de vaginoză bacterială (știu, ce nu fac eu pentru voi!?)
De departe cel mai important este că după 100nmol/L se normalizează hormonul vitamina D, adică 1,25(OH)2 D, care este forma activă de vitamina D, după ce rinichii procesează 25(OH)D, adică vitamina D aflată în circulație!
ATENȚIE: Deabia după 100nmol/L, ajungem la nivelul optim de vitamina D activă!!!!!
N-ar trebui să însemne asta că 100nmol/L ar trebui să fie nivelul minim de vitamina D în corp?
După ce am rezolvat-o cu reproducerea speciei, ia să aruncăm o privire la cancer și ca să nu spui că le scot din partea unde nu mă bate soarele, îl las pe Cedric F. Garland, autoritatea în domeniu de la Universitatea California să îți spună:
Așa arătă harta de cancer de colon:
Așa arată harta de cancer de sân:
Surpriză, nu stăm mai bine decât americanii, din contră!
Așa arată legătura dintre radiația ultravioletă de tip B, care produce vitamian D în corp și rata de cancer la sân. Observăm că graficul are forma unui zânbet, sugerând că țările care au mult soare au puțin cancer și cele care au puțin soare, au mult cancer.
Alt zâmbet pentru cancer de sân.
Alt zâmbet pentru cancer colorectal.
Alt zâmbet pentru cancer de pancreas.
Alt zâmbet pentru cancer ovarian.
Alt zâmbet pentru cancer de creier.
Zâmbet pentru cancer de rinichi
Alt zâmbet pentru melanomă multiplă.
Alt zâmbet pentru cancer endometrial.
Alt zâmbet pentru leucemie.
Și dacă ți-a trecut prin cap că ar putea fi altceva decât carență de D3, mai gândește-te, uite un studiu din Europa care arată că rata de cancer de colon scade cu nivelul de D3, doar până la 125nmol/L au avut participanți, că probabil mai scădea și la concentrații mai mari.
Așa cum se vede în cazul cancerului de sân, care pare să aibă nevoie de nivele de D3 și mai mari, de peste 150nmol/L.
Desigur că are importanță ce vârstă ai și mai ales dacă ești obez, dar majoritatea ajung la 100nmol/L cu doar 6000ui pe zi. Eu iau 10000ui de ani buni și am ajuns doar la 81nmol/L, pentru că ghici ce, sunt gras.
Dacă facem o sintetizare a nivelelor necesare de D3 pentru fiecare tip de cancer, observăm că majoritatea sunt reduse cu 125nmol/L, doar cancerul la sân are nevoie de până la 162nmol/L.
Dacă ne uităm la câini observăm că e valabil și în cazul lor, la peste 100nmol/L rata de cancer se reduce dramatic.
Am observat astăzi, fiind duminică, o afurisită de potaie care nu a făcut altceva decât să se mute după soare și să se tolănească unde îl prindea bronzul mai bine. Câteodată animalele nunt mai deștepte ca noi.
Permite-mi să mai ating câteva subiecte, după ce am înceiat cu ce zicea d-nul Garland de mai devreme, ia să vedem tiroida ce zice? Da, știi tu când te faci cât malul și zici că ai probleme cu glanda? Da? ASTA e glanda! Se pare că tiroida lucrează ca nebuna să producă haormoni paratiroidieni atunci când e penurie de vitamina D!
Dar totul se normalizează la peste 70nmol/L.
Dar la inimă e bună? Da, e bună și la inimă uite un studiu în care 4000ui a scăzut rigiditatea arterelor, cu nivele de D3 peste 85nmol/L.
Dar la diabet de tip 2? Da și la diabet de tip 2!
Uite un studiu despre mineralizarea oaselor …
Peste 75nmol/L aveau oase Neckermann!
Am înțeles, e bună la orice. Normal că e bună la orice, dacă oamenii au evoluat în Africa, sub soarele arzător a Ecuatorului. Abaterea de la nevelele ancestrale de vitamina D3 duc la multe probleme de sănătate, mai multe decât aș putea eu să cuprind pe umilul meu blog și probabil că multe dintre efectele deficienței de D3 sunt încă necunoscute. Poate această situație care ține de o sută și ceva de ani de când ne-am mutat toți în casă ne-a făcut să acceptăm ca normalitate ceva ce pe vremea lui Cuza doar ar fi fost complet aberant din punct de vedere al sănătății noastre.
Dacă ar fi să mă întrebi pe mine, eu aș ținti un minim de 100nmol/L, ideal mai aproape de 150nmol/L.
Dar câtă să iau ca să ajung acolo?
De vreme ce luând 10000ui zilnic am ajuns la 81nmol/L, acum am trecut la 15000ui.
Cam aceeași concluzie vine și de la Vitamin D action, un grup de oameni de știință determinați să oprească epidemina de deficiență de vitamina D3.
Sunt chiar 42 de oamneni de știință numai în grupul ăsta.
Ei zic că nu prea ai cum să întâlnești toxicitate sub 50000ui pe zi, sau sub 500nmol/L. Eu tind să cred că pot exista sensibilități pentru unii oameni cu o genetică păcătoasă, cu erau poate copiii ăia cu sindrom Williams din Anglia, dar în rest sunt complet de acord cu ei.
De asemenea majoritatea ar trebui să atingă 100nmol/l cu 5000ui.
Este totuși de menționat cât de multă variabilitate avem în nevoia de vitamina D3, pentru că obezii au nevoie de 200-300% ori multă vitamina D3, lafel și vârsta și starea de sănătate afectează absorbția și depozitarea vitaminei D3. Pentru dolofani eu vă recomand cu căldură să vă testați după ce luați vitamina D3 pentru a vedea dacă ați nimerit doza. Eu am luat ani de zile 10000UI/zi deși aveam nevoie de mai mult.
Toate organizațiile de profil din America și Europa sunt de acord că la 10000ui nu se observă nici un efect advers.
Iar pentru copii de până la 8 ani, acestă limită este de 4000ui, pentru care nu s-au observat efecte adverse. Dealtefel de aducem aminte că Finlanda a dat 4500ui copiilor până în 1965.
Așadar, oamenii cu greutate corporală normală pot lua 10000UI/zi fără probleme, lafel și copiii normoponderali pot lua 4000UI/zi.
Sfârșesc și eu cu concluzia lor, că 125nmol/L este aproape de optim, dat fiind că până și cei care lucrează vara afară au 150nmol/L, iar suplimentarea pentru a ajunge la cel puțin 100nmol/L este de peste 5000ui/zi.
Bine ar fi să ai și K2 care se găsește în natto, ulei de emu, foie gras, brânză maturată, precum și magneziu din plin.
Stai departe de mâncarea bogată în oxalați, așa cum am mai spus în trecut în articolul despre mâncarea sănătoasă care te omoară.
Da, știu că e mai bine să stai la soare și vitamina D3 ține mai mult dacă o iei la plajă, dar succes cu asta iarna!
Williams Grant un alt doctor în știință de la centrul de cercetare din San Francisco, face o analiză asupra efectelor schimbării dacă am crește tuturor vitamina D3 la 105nmol/L.
Cifrele sunt amețitoare: aproape 5 milioane de oameni pe an nu ar mai muri în Europa de la boli cardiovasculare, 4 sute de mii de la diabet …
În total aproape 8 milioane de oameni pe an ar fi salvați.
Sau dacă preferi în formă grafică… așa arată mortalitatea raportată la nivelul de vitamina D3:
Concluzii:
- Mortaliatea scade cu 21%
- Am trăi cu toții cu 2 ani mult
- Costurile cu sănătatea ar scădea cu 10%
Nu excludem însă pozibilitatea ca cineva să aibă o hipersensibilitate genetică la vitamina D3, articolul este scris pentru publicul larg și nu poate să adreseze situații sau afecținui particulare. Dacă nu sunteți siguri, testați, dacă sunteți siguri testați oricum.
