Da, am mai scris încă un articol ce nu vorbeste despre mâncare, dar nu te mai uita cu ochii aia mari la mine, ca oricum ai rupt norma la cozonac.
Acum ca ai burta plină poate te intereseaza ce s-a întâmplat în ultimile decenii pe zona relațiilor de cuplu …
Estel Perel este un terapeut de cuplu care s-a remarcat pentru faptul că analizează viața de cuplu într-un spectru mai larg, incluzând și evoluția societății și modul în care viața de cuplu se transformă sub acțiunea societății.
Ester pornește de la situația de acum 100 de ani, în care oamenii trăiau la sat, înconjurați de multe rude și cunoștințe apropiate care satisfaceau împreună nevoile emoționale ale fiecăruia. Viața de familie era văzută ca un loc sigur în care erau crescuți copii, unul în care era dragoste, dar pasiunea de cele mai multe ori era găsită în altă parte.
Viața la sat era una guvernată de reguli stricte, în care fiecare avea sarcini clare, cunoscute si acceptate.
Noțiunea de fericire era asociată cu viața de după moarte.
Copii erau mijloace de producție agricolă.
Analizând în acest context viața metropolitana curentă câteva aspecte se fac lesne remarcate:
Bune: Avem flexibilitate absolută, fiecare poate locui unde vrea, poate lucra ce vrea, poate sa faca un cuplu cu cine vrea.
Rele: A dispărut satul, cel care asigură suportul emoțional al fiecăruia, această sarcină căzând acum pe umerii partenerului, cu care petrecem timp între patru pereți de la bloc. E lesne de înțeles că asta pune presiune suplimentară pe relațiile de cuplu.
Bune: Egalitatea între sexe în ceea ce privește munca a făcut posibilă independenta financiară a femeilor.
Rele: Dizolvarea regulilor vechi cu privire la rolurile în familie înseamnă că tot ce pana nu demult era un dat, acum este subiect de negociere: Cine munceste? Cariera cui are prioritate? Cine se trezeste cand plânge copilul? Cine face curat? Cine gătește?
Toate aceste subiecte trebuiesc acum negociate, dar nu a existat în cadrul societății nici un fel de pregătire pentru a fi negociatori buni.
Bune: Viața de cuplu are ca țintă atât dragostea cât și pasiunea.
Rele: Nu există nici un fel de pregătire pentru o sarcină atât de dificilă, dat fiind că cele două au rădăcini diferite și par ca se excludă reciproc. Pentru dragoste trebuie siguranță, predictibilate, apropiere si cunoscut, pentru pasiune fiind necesare: risc, impredictibilitate, distanțare și necunoscut. Alternanța dragoste/pasiune trebuind să fie precum mersul de pe un picior pe altul.
Rele: Fericirea este obligatorie, e un mandat din partea societății, care pune astfel si mai multa presiune pe partenerul de cuplu, care e dator să ne aducă această fericire.
Bune: Generația noua de copii beneficiază de atenție, afecțiune și resurse financiare fara precedent.
Rele: Aceste resurse sunt de cele mai multe ori rezultate în detrimentul investițiilor în relația de cuplu.
Sa recapitulăm, partenerul de viață trebuie sa fie: devotat, sprijinul nostru emoțional, iubitor, pasional, contributor financiar, partener in cresterea copiilor, responsabil cu fericirea noastră, un bun negociator, pe viață, doar ca acum trăim de două ori mai mult.
Nici o altă relație nu a cunoscut o astfel de transformare atât de profundă și această transformare a rămas în mare parte necunoscută pentru majoritatea cuplurilor, astfel că cele mai multe căsătorii sfârșesc acum prin divorț, cu explicația ca au găsit un partener nepotrivit.
Pare atât de mult de digerat, dar lafel cum e cazul mancării, în care optăm pentru a păstra alimentația de dinainte de industrializare, cine spune ca nu putem sa luam doar lucrurile bune din ce a venit si să conservam ce era bun înainte?
Ma gandesc la sat, trebuie sa fim cu toții un pic mai țărani, mai deschisi, mai volubili, sa ne recreeam un grup de oameni în jurul nostru, care sa ne asigure sprijin emoțional, sa nu mai lăsăm totul în seamă partenerului de viață.
